O şedinţă de psihoterapie poate avea o durată de 50 de minute (250 lei) sau de 80 de minute (350 lei), după preferinţe, cea de-a doua variantă fiind recomandată cuplurilor sau familiei, dar nu este obligatoriu. La fel de bine, o singură persoană poate solicita mai mult timp.

O şedinţă de evaluare psihologică poate avea o durată variabilă, în funcţie de necesitate. Se poate realiza o şedinţă, cu feed-back imediat, cu o durată de 60 de minute. De asemenea, o evaluare complexă poate presupune 2 – 3 şedinţe, cu o etapă de testare şi cu o întâlnire pentru feed-back şi consiliere.

Programarea o poţi face apelând numărul afişat (0744.527.768) sau trimiţând un mesaj online sau pe telefon, descriind pe scurt nevoia ta sau dificultatea cu care te confrunţi şi specificând tipul de serviciu pe care ţi-l doreşti.

Programările, de regulă, vor avea loc în intervalul 16.00 – 20.00, de luni până vineri, iar în zilele de sâmbătă în intervalul 10.00 – 13.00.

Poţi plăti cash la cabinet sau prin transfer bancar, înaintea şedinţei, cel târziu în ziua programării.

În ansamblu, diferenţele nu sunt semnificative şi se regăsesc mai degrabă la nivel de cum se pot aplica anumite tehnici şi strategii, şi nu la nivel de finalitate/scop al psihoterapiei. Din punct de vedere al metodelor de lucru, şedinţa online este mai mult verbală, unele tehnici folosite în cabinet nu se vor regăsi în aceeaşi formă în varianta faţă în faţă. Anumite detalii se pot pierde în varianta online, ecranul de conectare fiind un filtru al acestora şi, totodată, un fel de protecţie, iar modul de relaţionare în momentele intens emoţionale este diferit între cele două. De asemenea, trebuie să ţinem cont şi de contextul de aplicabilitate: faptul că te poţi conecta online de oriunde oferă flexibilitate şi şansa să accesezi serviciile unui specialist care nu este în localitatea ta de reşedinţă.

Aşadar, cele două modalităţi ajută în egală măsură, iar ele pot fi foarte bine combinate de un singur client pe durata întregului demers.

Un psiholog are (obligatoriu) formarea de bază într-o formă de învăţământ superior, universitar şi post universitar, finalizate cu examen de licenţă, respectiv, disertaţie, în domeniul Psihologiei. În mod obligatoriu, ca formă de manifestare profesională, el va fi atestat şi avizat de către Colegiul Psihologilor din România (CPR), într-una sau mai multe specializări. Foarte important de reţinut, o persoană care are un masterat în domeniul psihologiei nu este psiholog! Această calitate este redată de formarea de bază, ciclul de licenţă, esenţială înaintea specializării aprofundate.

Un psihoterapeut urmează suplimentar (pe lângă formarea universitară si postuniversitară) o şcoală de formare în psihoterapie, cu o durată de 5 ani, acreditată la nivel naţional de către CPR. Aceste şcoli (furnizori de formare profesională) sunt organizate de specialişti atestaţi înainte de toate ca formatori şi supervizori tot de către CPR, punând la bază o metodologie verificată şi acreditată.

În şcolile de formare în psihoterapie sunt acceptate şi persoane cu alte specilizări conexe: medicină (psihiatrie), asistenţă socială, teologie sau filosofie. Persoanele care au aceste specilizări iniţiale pot face această formare complementară şi se califică ca psihoterapeuţi, cu condiţia (în momentul de faţă) să facă un masterat în domeniul psihologiei şi să urmeze disciplinele care nu se regăsesc în curricula formării lor de bază, excepţie făcând medicii psihiatri.

Consilier, coach, trainer sau terapeut sunt alte denumiri profesionale ale persoanelor care lucrează cu oamenii în scopul educării, formării profesionale complementare, al dezvoltării personale sau al vindecării fizice ori psihice bazate pe diverse metode, care nu au neapărat de-a face cu psihologia sau psihoterapia. Pot fi persoane ce au formarea de bază în diverse domenii care, ulterior, au accesat cursuri de formare de scurtă durată sau de lungă durată acreditate de Ministerul Educaţiei sau Ministerul Muncii  (de ex., consilier de carieră/educaţional, consilier de dezvoltare personală, terapeut holistic etc.).

Tehnicile, strategiile diverse utilizate în prezent, comparativ cu psihanaliza din trecut, o formă de lungă durată, întinsă pe ani, poate scurta considerabil un demers terapeutic, în funcţie de scopul dorit. Prin urmare, un număr de 10 – 20 de şedinţe ar putea fi cât se poate de benefice pentru a înţelege natura problemei, tiparele cognitive sau comportamentale disfuncţionale în care eşti prins ori pentru a învăţa să gestionezi mai eficient cu emoţiile copleşitoare şi, implicit, relaţiile tale.

Cu toate acestea, procesarea la un nivel mai profund al întregii perspective ar putea necesita perioade mai mari de timp. O recomandare, în acest sens, este să lucrezi etapizat pentru câteva luni, organizându-te la nivel de timp, atenţie dedicată sau financiar, astfel încât să-ţi acorzi şansa dezvoltării personale sau relaţionale extinse, dacă doreşti să duci această explorare mai în profunzime.

În altă ordine de idei, ai putea investi în demersul terapeutic între 3 – 6 luni ori poate doar câteva şedinţe focalizate pe soluţie, dar la fel de bine ai putea începe astfel şi să revii anual. Tu vei şti cel mai bine care va fi alegerea şi, desigur, poţi căpăta mai multă claritate şi pe parcurs. Şedinţele se pot organiza săptămânal, dar foarte bine funcţionează programarea la două săptămâni, pentru că astfel vei lăsa mai mult timp între şedinţe să se producă schimbarea (să iei ceea ce înveţi în cabinet şi să pui în practică în viaţa personală).